Ambasadorul zambetelor mici si mari!

Pe langa cadourile de Craciun, dati aripi nepotilor vostri!

Cand eram mica, cadoul meu preferat era tata. Tata a lucrat la CFR si era plecat de luni pana sambata, in fiecare saptamana.
Abia asteptam sarbatorile sa stea mai mult cu noi.
Mos Craciun ne aducea la toti, mie si celor 7 frati ai mei, pijamale noi, nuci si mere. Erau cele mai bune din lume dar pe toate le-as fi dat bucuroasa sa il mai am inca o zi pe tata langa mine.
Era un barbat inalt si frumos, bland care ne iubea nespus. Seara dupa cina, mereu ne spunea povesti si nu ne mai dadeam dusi de langa el, pana cand mama nu ne gonea sa stea si ea macar un ceas cu el.
De Craciun era veselie mare in casa. Mama gatea toata ziulica iar tata ne incanta cu tot felul de lucruri traznite pe care ni le povestea cu mult haz.
Datorita lui, visam cu ochii deschisi si tot datorita lui am iubit sa scriu poezii.
Am scris pentru revista scolii inca de la 10 ani si am luat si cateva premii pe tara. Tata era mandru de mine iar asta imi dadea aripi.

Suntem in luna cadourilor si… mai ales bunicii se avanta sa cumpere mai mult decat e necesar pentru nepoti si musai cat mai multe jucarii.  Multeee jucarii pe care in doua zile copii le vor abandona intr-un colt si se vor plictisi de ele. Ce e mai rau este ca stiind ca nepotul are deja prea multe jucarii pe care nu le mai baga in seama, bunicii cumpara totusi altele noi in speranta ca vor primi titlul de ‘cel mai bun bunic’. Putini insa dintre bunici isi si petrec timp cu ei mai mult de cateva ore, considerand ca sunt suficiente cadourile.

Cand a venit Maria pe lume am vrut sa ii cumpar si luna de pe cer. Noroc cu fiica mea inteleapta care m-a ponderat si mi-a spus: ‘Mama, cand intrii in casa vreau ca copiii sa iti sara in brate si sa iti spuna ce dor le-a fost de tine, nu sa te intrebe din usa ‘Ce mi-ai adus’?’
Uite asa se face ca le cumpar doar de Craciun cate un cadou simbolic, dar chiar si la acela ma sfatuiesc cu mama lor.
Vara trecuta am vazut o copila in parc care fix aceasta intrebare ii adresase bunicii ei cand o vazu ‘Ce mi-ai adus?’ si ce suparata fu aceasta cand bunica ii spuse trista ca nimic pentru ca nu ii venise pensia.

Am vazut camere de copii care nici nu mai aveau spatiu de alergat, decat o carare printre jucarii. De fapt camerele multor copii devin depozite de jucarii, pe care nici macar nu le baga in seama.
Singurele jucarii pe care orice copil le prefera sunt mami si tati si din cand in cand si bunicii.
Insa acestia neavand timp pentru copii si nepoti vor sa compenseze cumva lipsa lor, cu  munti de jucarii.
Mare gresala fac si parintii si bunicii.
Sa nu intelegeti gresit si jucariile au rostul lor, dar atunci cand copilul nu se joaca cu ele, mai dati si altora si jucati-va voi cu ei.
Ivatati-i sa ofere si copiilor ce nu au si sa se bucure cu adevarat de joaca si jocuri.

Ce au nevoie copiii cu adevarat este de TIMPUL nostru!

Sa petreaca timp cu bunicii si parintii este un dar si este ce ii face cei mai fericiti.
Sa ne jucam cu ei, sa le vorbim, sa ii iubim si sa prinda aripi din incurajarile noastre.

Invatati sa va ascultati copiii si nepotii, sa le ascultati dorintele si sa aflati ce le doreste sufletelul.Sfaturile si atentia noastra le construiesc visele, asa ca visati impreuna!

Pe langa cadourile de Craciun, dati aripi nepotilor!

A taia elanul viselor unui copil este ca si cum i-ai taia aripile.
Dintr-un satuc uitat de lume s-a ridicat si a crescut un copil sarac care-si dorea sa zboare. Mama lui mereu il sustinea si-i spunea ca si ea abia asteapta sa-l vada zburand.
Azi este unul dintre cei mai motivati aviatori.
Si copilul altei mame care isi dorea sa faca lucruri, ea mereu ii spunea ca nu e in stare de nimic, ca fara ea nu se descurca, ca ii da mama, ca ii face mama, iar el cand a crescut mare purta cu el toate fricile pe care mama lui le-a plantat in sufletul lui firav de-a lungul timpului si la 35 de ani era inca fara servici, necasatorit si traia din ceea ce-i oferea mama si tata. Nu le oferiti zborul vostru, ei il vor pe al lor, nu-i tineti in umbra voastra ca pe niste obiecte.

Aveti grija bunici dragi de nepotii vostri, pentru ca se fac repede mari, iar noi avem zilele numarate.

Bucurie si intelepciune sa aveti! Jucarii putine, brate intinse si ore nemasurate pentru nepoti.

Bubu

Pin It on Pinterest

Share This

Optimism la lingurita

Tine-l in brate cat vrea el! Dureaza mai putin decat vrei tu..