Ambasadorul zambetelor mici si mari!

Mersul la cumparaturi cu copii mici e ca mersul la spinning: habar nu ai cat o sa alergi

by | Aug 12, 2019 | Jurnalul meu

Acum 7, 8 ani mergeam cu drag si spor la clasele de spinning ale unul club de sport destul de mare din Bucuresti.
Pentru cine nu stie ce este spinning-ul aflati ca  este o ora de sport intensa in care toti participantii la clasa pedaleaza la bicicleta in ritmul dat de antrenor pe basii muzicii.
Dupa o astfel de ora cadeam lata. Nu imi auzeam nici gandurile de epuizata ce eram.
Culmea, imi placea mult acea ora si mergeam cam de 2 ori pe saptamana.
Ce o fi fost in capul meu? Nu mai bine faceam copii? E fix acelasi lucru. (Glumesc, explic pentru cei care nu au inteles).

Azi am plecat cu Maria si Alexandru la mall dis de dimineata, adica pe la 9 si ceva de acasa.
Prima oprire din mall a fost o cafenea, asta pentru ca nu reusisem sa beau acasa si uitand ca magazinele se deschid la 10, fara exceptie.

Am plecat cu gandul de a-i lua Mariei o rochita,  camasa pentru Alexandru si Achim si ceva de incaltat.
Sa te tii, tată!
Spinning curat printre rafturi, haine, incaltaminte si jucarii. Imi era greu sa ma concetrez ce marime poarta fiecare, avand in vedere ca dispareau de la langa mine si se alergau peste tot.
Singurul meu noroc a fost ca am fost cam singuri prin magazin. Si deci, nu am avut multi spectatori de care ori ii strigam….
S-au invartit, s-au sucit, s-au tras de mana pana cand s-au si lovit.
Nu stiu cum am scapat fara vreun tantrum din partea lor…sau a mea, caci tare mult imi mai venea sa tip (doar un pic).
Maria a avut o singura dorinta speciala, dar cum deja negociasem de acasa ce cumparam (niciodata nu fac exceptii de la regula, pentru ca la varsta asta exceptiile se transforma in obisnuinta) nu i-am indeplinit dorinta. Dar a fost super dulce de cum a formulat ce isi dorea.
Mi-a aratat pe un raft o coronita cu o impletitura a Elsei (marea majoritate a fetitelor o au. Mie mi se pare groaznica, dar probabil la un moment dat nu voi mai scapa nici eu), s-a uitat frumos la mine si a inceput discursul de negociere (sigur il veti recunoaste):
‘Mami, aceasta coronita o au toate colegele mele. Eu nu o am. Ti se pare corect?’
I-am zambit (desi imi venea sa o mananc de delicioasa ce fusese) si i-am explicat ca deja am luat rochita, tenisi si agrafe (cu Elsa, bineinteles) si ca nu se mai poate sa luam ceva. Data viitoare discutam de acasa.
Vreau nu vreau cred ca e cazul sa incepem treaba cu pusculita si stransul banilor, desi as fi vrut sa mai asteptam un an. Asta pentru ca daca incep la ea, va vrea si Alexandru si inca mi se pare devreme la el. Ramane de vazut…

Ca sa vedeti ce ametita eram, intr-unul dintre magazine m-a strigat o prietena, caci eu nu stiam cum sa fac sa ies mai repede de acolo.
Cu toata nebunia am reusit sa cumpar ceva si sa scapam dupa nici 2 ore.
Acum panica mea e cand voi merge cu 3 cum va fi.
Ori mi se pare mie ori in parcuri sunt ceva mai linistiti.

Am ajuns la 12 acasa, iar ei de oboseala nici sa manance nu au mai vrut. S-au trantit in pat si dusi au fost.
Pai asa….sa tot mai merg la cumparaturi cu ei. Nu?

La voi cum e? Va incumetati sa mergeti impreuna?

Multa grija si iubire!

Photocredit: Minunata Alina Dobro Photography 

Pin It on Pinterest

Share This