Ambasadorul zambetelor mici si mari!

Imbracam fratii unul de la altul? (Fratii SH?)

Achim are 80 de cm. Poarta haine de un an jumate pentru ca este destul de lung. Alexandru are un tricou cu Mickey Mouse care desi nu ii mai vine, inca il adora.

Acum 2 luni…

Am ramas fara haine curate pentru Achim si l-am intrebat pe Alexandru daca ii pot da lui Achim tricoul lui cu Mickey.
S-a uitat lung la el si mi-a zis:
‘E al meu. Nu vleau sa il poalte Achim.’
‘Este inca al tau, iubitule. Dar nu iti mai vine. Capul tau nu mai intra si spui ca te dor urechile cand ti-l trag pe tine. Daca il tii in dulap, nu il poti vedea pe Mickey, daca il poarta Achim, il vezi mai des’.
‘Ihm nu stiu ce sa zic. Daca il stlica?’
‘Iti promit ca am eu grija sa nu se intample. Uite, cateodata, doar cand vreti, puteti face schimb de hainute unul cu altul asa cum faceti si cu jucariile. Ce zici?’
‘Ihmm, e o idee buna, mama. Merg sa imi iau si eu ceva de la Achim’.
Si-a fugit la sertarul lui frati-su si si-a ales un fular cu care s-a jucat toata ziua.

Am doi frati si in copilarie au facut des schimburi de haine intre ei. Fratii invata sa imparta si simt cumva ca au o garderoba mai mare atunci cand cresc si au de unde alege.
Nu au impartit orice lucru dar a fost placut ca au avut de unde sa ia.
Mama ne-a invatat de mici ca hainele sunt facute sa fie purtate nu doar de un bebelus sau doar de un copil, ci de mai multi. Ca sunt facute cu multa munca si daca respecti planeta, intelegi ca nu ai nevoie mereu de haine noi.
La fel imi invat si copiii. Niciodata nu le-am spus care sunt hainele de brand, care sunt purtate de o verisoara sau care sunt noi.
Mergem rar in magazine sa isi aleaga hainutele, dar la fel de fericiti sunt cand vine cate-un colet acasa comandat sau trimis de nasi (cu hainele nasului mic).
Ii invat sa aiba grija de haine, cum sa isi aleaga haine de calitate (care sa nu se rupa usor) si cum sa ofere altora ce ei nu mai poarta (fara sa aiba simtul superioritatii ‘ca dau celor mai nevoiasi’ ci fericirea ca acea haina are un nou proprietar pe care sa il faca fericit).
Hainele Mariei de bebelus de pana in 5 luni au fost purtate de 5 fetite minunate (prietene dragi mie, fara probleme financiare!).
O parte le-am pastrat pentru copiii fratelui, o parte le-am dat cadou unei familii din satul nostru.
Fiecare dintre copiii mei au hainele lor cumparate noi, dar au si multe piese pastrate de la frati. Sunt lucruri care ii vor face sa zambeasca peste ani, ca ‘piese de colectie de familie’, despre care vor spune mandri ‘pantalonii astia au fost si la mine si la frati-miu si i-a purtat si verisorul de la unchi. Ce misto ne-a stat in ei’.

Copiii cresc frustrati?

Da, daca parintii nu ii invata de mici de ce este bine sa refolosim multe din lucrurile care pot fi salvate. Fie ca le transformam in altceva sau le purtam fix asa.
Frustrarile sunt ale parintilor nu ale copiilor! (Nu am cunoscut in viata mea un copil frustrat, adulti sunt multi in schimb. Si cred ca sunt daca modul de a primi o haina a fost ‘ia, ca acum e randul tau si ce a primit copilul a fost patat sau rupt sau peticit).
Copiii percep lumea prin ochii parintilor. Ce transmitem copiilor aia vor intelege ca este normalul.

Am ramas uimita cand am auzit in parc o fetita de 5 ani strigand la alta fetita ‘Ai grija la cizmele mele, sunt Ugg si sunt originale’.
Recunosc, habar nu am sa recunosc un original…

In scoala generala cea mai buna prietena a mea avea doua surori mai mari. Mereu venea foarte cool imbracata si eu o admiram pentru cat de bine se intelege cu surorile si cum isi schimbau tinutele intre ele. Mi se parea de vis sa cumperi putine haine, dar sa ai de unde alege.
Fratii mei au fost mai norocosi pentru ca puteau sa isi imprumute piese de care aveau nevoie. Era o ‘chestie a lor’ din care eu nu faceam parte. Pana intr-o iarna cand am purtat fularul tatalui, doar doar sa simt ca port si eu ceva al altcuiva din casa.

Datorita modului frumos in care mama ne-a crescut, nici unul nu am avut frustrari si cand am crescut nu am devenit obsedati de cumparaturi.
Ne pastram aceleasi valori ca atunci, cumparat putin, de calitate, nu neaparat brand, ca sa avem cu ce ne imbraca, nu ca sa fim la moda sau sa avem sifoniere intregi de haine.
Nu am o suta de perechi de pantofi si am haine care depasesc 10 ani in sifonier. Imi place sa le aduc ceva nou sau sa le folosesc cu lucruri noi.

Consumerismul e in floare. Sunt milioane de oameni care nu au ce pune pe ei si noi cumparam fara numar.
Hai sa ne gandim la toata industria asta care e scapata de sub control. E drept ca daca cumperi mai putin nu imbraci alti copii, dar schimbarea vine cu noi si cu modul de a ne creste copiii. De undeva trebuie inceput. Hainele bune pentru un copil ‘sunt o investitie’ cand alegi lana merinos si bumbac organic, care costa si nu putin. Haine pe care un copil le poarta doar de cateva ori.
In afara nu e o rusine ca fratii sa imparta haine, doar la noi sunt considerati ‘fratii SH sau reciclabili’.
Exista inclusiv magazine de unde sa inchiriezi rochii pe care sa le porti o data si atat.

Totul porneste de la valorile imprimate de parinti si de la explicatiile oferite in orice circumstanta.
Noi ‘le dam ochi’ pentru viata si o vor privi asa cum ii invatam.
Voi impartiti sau nu hainele copiilor?

Multa grija si iubire!

Pin It on Pinterest

Share This