Ambasadorul zambetelor mici si mari!

Fratii mai mari NU sunt bone!

by | Oct 1, 2020 | Educație

‘De ce nu ai avut grija de fratele tau? Uite cum a cazut. E doar vina ta. De ce nu l-ati tinut de mana? Nu ti-am zis sa nu te misti de langa el?’.
Ma intorc in spate si vad un boț de fata frumoasa de varsta Mariei, cu capul plecat in fata maica-sii care urla la ea.

‘Stiti, nu e vina ei. Ea e sora. Dumneavoastra sunteti mama’, ii spun pe un ton cald.
‘Si ce daca e sora? I l-am lasat in grija. Poate nu aveti copii si nu stiti cum e’, imi raspunde, totusi ceva mai calma.
‘Ba am 3 si cea mare e ca fiica dumneavoastra. Nu ii las fratii in grija. Pentru ca ea e sora, nu bona. Aveti grija si de ea’.
Ii zambesc fetitei care suspina si am plecat.

Mereu sunt intrebata daca o las pe Maria cu cei mici si le spun ca ca o las timp de cateva minute sa scot din masina de vase, sau de rufe sau sa iau ceva de la etaj si ei sunt in curte sau prin casa.
Si da, de multe ori Achim a cazut sau s-a ciondanit cu Alexandru. DAR niciodata NU am tras-o pe ea la raspundere.
Copiii mai mari sunt frati! Nu bone! Nu parinti! Nu adulti!
Cand vrea sa se joace cu fratii ei sunt fericita pana la luna si inapoi, dar nu face parte din atributiile ei si nu va face vreodata.

20200929 1318590 01

Am fost sora cea mare si am doi frati. Radu e cu un an mai mic ca mine, Costi cu 6 ani.
Radu e ca fratele meu geaman, Costi este primul meu ‘copil’. Niciodata nu m-am simtit istovita ca am grija de ei. Face parte si din personalitatea mea sa am grija de cei din jurul meu, dar NICIODATA nu am fost certata de parinti daca faceau vreo boacana sau daca se loveau. Erau in grija mea cu joaca si timpul petrecut impreuna.
Stiu cazuri unde fratii mai mari si-au urat fratii mai mici din cauza responsabilitatii excesive si a tragerii la raspundere a parintilor. Altfel, ei se iubeau.

Maria pare la fel de doritoare sa aiba ‘grija’ de fratii ei. Nu vrea sa plece niciodata, nicaieri fara ei, tot timpul este atenta sa nu li se intample ceva si daca cineva se ia de ei, imediat e langa ei sa le ia apararea. Toate astea vin de la ea si ma bucura ca simte asta.
De cate ori fratii ei se lovesc sau sunt in pericol, ea stie sa ma cheme sa ii pot ajuta. Nu ii este teama ‘ca si-o ia’ daca Achim cade, spre exemplu.

La Alexandru este alta poveste. El nu e la fel de protectiv cu sora sau fratele lui. Ii iubeste dar la el e multa joaca, imbratisari si iubire.

Nu stiu sa va spun daca e o chestie de gen, se spune ca fetitele sunt mamoase de mici. Sunt convinsa ca sunt si exceptii, ca la orice regula.

Ce va rog este sa nu ii faceti vinovati pe fratii mai mari de ce li se intampla fratilor mai mici. Nu ii lasati in grija lor cu mancarea, stransul dupa ei, statul cu ei cand trebuie sa plecati de acasa.
Ajutati-i sa aiba o relatie sanatoasa, de iubire si nu sapati intre ei o groapa cu responsabilitati pe care nu si le doresc si nu le pot duce.

Va responsabilizati copiii mari cu cei mici? (Sau ati fost in copilarie?)

Multa grija si iubire!

Pin It on Pinterest

Share This