Ambasadorul zambetelor mici si mari!

Cum mi-a fost zgariata masina … cu mine in ea (O poveste romaneasca)

by | Aug 8, 2020 | Speed'n Mommy

Cred ca sunt un sofer bun. Nu am zgariat niciodata vreo masina in parcare si mereu am fost atenta cum cobor daca spatiul este stramt. Cand sunt cu copiii ma invart pana gasesc spatiu sa pot deschide larg portiera ca sa pot sa ii scot usor si sa intru si eu cu ei sa le pun centurile.

Astazi am plecat singura pana la centrul ce este aproape de noi si am parcat in fata magazinului de jucarii unde aveam nevoie. Parcarea semi-goala, era 11 dimineata si liber sa iti alegi ce loc vrei. Am parcat langa o masina pe partea mea si in dreapta era liber.
Inainte sa cobor din masina, am zis sa ii scriu repede sotului un mesaj cu ce papa copiii cat sunt plecata.
Cum eram atenta la telefon, la un moment dat am simtit cum sunt zgaltaita si cum se aude ‘trosc’.
In partea dreapta parcase un ‘domn’ lipit de masina mea, desi avea in dreapta lui foarte mult loc, si lovise cu usa lui cum a deschis toata portiera mea.

PSX 20200808 200147

Din pacate pentru mine nu era genul de ‘domn’ cu care sa poti vorbi, ci genul masina scumpa, ceafa lata, nevasta si doi copii. 

Asa ca, blocata in masina, am stat si m-am uitat cum coboara nestingherit din masina, se uita de sus la masina mea si pleaca.
Mai ca imi spunea ca e vina mea ca eram acolo.
L-am sunat pe sot sa il intreb ce fac.
Pentru ca m-am blocat. Eram socata de atitudine si.. yep, de frica nu stiam ce sa fac.
Frica asta, cand tot tu esti victima dar vezi mii de cazuri cu oameni batuti pe strada si preferi sa stai in banca ta.
In alta situatie am sunat la politie si mi s-a spus clar ca nu vine nimeni daca nu sunt victime, asa ca nici nu m-am mai gandit sa sun la ei.
Sotul mi-a spus sa fac poze la masini si sa vin acasa si sa merg mai tarziu la politie.
Am o ditamai zgarietura de vreo 20 de cm, doar.

Astfel de lucruri se pot intampla, din neatentie, din graba, din ce vreti voi. Dar atitudinea de ignorare a faptei si de neasumare, NU este normala!
Sa nu iti pese. Sa te uiti si de sus. Sa pleci fara sa spui un ‘imi pare rau, hai sa vedem ce solutie avem..’.
Si tot celui nevinovat sa ii fie frica.
Ce puteam face eu la cele 50 de kg ale mele? Cu cine sa vorbesc? Nu e ca si cum s-ar fi bagat cineva sa ma apere daca devenea agresiv.

Voi ce ati fi facut, mai mult decat sa mergeti la politie ca mine? Ce variante ati vedea?
Cum ne aparam de astfel de oameni carora li se cuvine totul?

Multa iubire si drumuri fara griji!

Pin It on Pinterest

Share This