Ambasadorul zambetelor mici si mari!

Copilul meu l-a luat pe NU in brate!

by | Sep 9, 2020 | Educație

Toata copilaria mea mama mi-a spus ‘Fetita cu NU in brate’. Nu m-a deranjat nicidoata, mi se parea chiar ca sunt speciala.
Mama obisnuia sa povesteasca ca desi spuneam NU la orice, dupa cateva secunde ma duceam si faceam ce ma ruga.
Fratele mijlociu spunea mereu DA, dar nu facea niciodata.
Nici ea nu stia cum e mai bine.

Acum doi ani am trait perioada lui NU a Mariei.
As fi zis ca sunt pregatita pentru a lui Alexandru, dar nu a fost chiar asa.
Pur si simplu de pe o zi pe alta, copilul meu minunat si bun care ma ajuta cu orice, a ramas bun si minunat dar a inceput sa spuna NU la orice.

‘Ce copil obraznic!’
Asta am auzit la adresa lui Alexandru acum 2 saptamani intr-un magazin cand l-am rugat sa nu impinga tare caruciorul si el a tipat ‘Nuuuu’.

De ce spun copiii NU?

Pana in 4 ani motivele cel mai des intalnite pentru NU sunt: oboseala, lipsa de conectare cu parintele, nevoia de atentie, zaharul, TV-ul, lipsa unei rutine, aparitia unui frate sau frustrarea mersului la gradinita.
Dupa varsta de 4 ani, in afara de cele mentionate mai sus apare mai puternic nevoia de independenta si CONTROL.

Este varsta la care copilul devine mult mai constient de sine si de cei din jur si se ‘lupta’ sa se simta mare si sa ia singur decizii.

Ce puteti face?

Reguli si limite. Ideal ar fi sa inceapa la un an aceste reguli si limite, pe care le adaptam varstei si nivelului de dezvoltare dar si de nevoi!
Stabiliti regulile si limitele pentru intreaga familie si unde se poate dati-i voie sa faca cum isi doreste. E normal sa ii sustinem si nevoia de independenta si control, totul depinde de situatii.

Daca spre exemplu i-ati spus copilului ca plecati la parc in 10 minute si el inainte de a iesi pe usa vrea sa se schimbe pentru ca nu mai vrea ciorapii albastri ci pe cei verzi, trasati reguli si limite. El a ales albastri, data viitoare poate alege verde.

‘Ma sfideaza. Pur si simplu simt ca isi bate joc de ce ii spun sa faca. Imi vine sa ma urc pe pereti!’. Cati parinti nu cred asta?
De fapt…. Nu luati lucrurile personal!
Cand copiii spun NU, e vorba despre el, nu despre voi. Copiii sunt persoane diferite si au dreptul sa aiba pareri diferite de ale noastre. Copiii nu ne fac in ciuda! Pur si simplu aleg altceva. Rolul nostru este sa ii ghidam, nu sa le spunem ce sa aleaga.

NU toate NU-urile sunt ceva rau.
Asculta despre ce este vorba si afla si ce spune indirect. Cateodata acest NU transmite mai mult decat un NU.
Alexandru ne spunea des vara trecuta ca nu vrea sa mai mearga pe jos ca il dor picioarele. De fapt el ne spunea ca vrea aceeasi atentie ca bebe Achim si ca voia in brate sa nu simta ca ne pierde. Usor, in timp, a renuntat la acest NU, dar noi i-am dat voie sa fie in brate ori de cate ori a cerut.

Cand NU cedez?
Cand vine vorba de siguranta lui dar si a celor din jur. Nu este ok sa impingem pe cei din jur, sa aruncam cu jucarii sau sa nu fim atenti la masini.

Cand cedez?
Cand cere un lucru insistent dar frumos si este in regula dorinta lui.
Cand acel NU vine cu o explicatie, fara tipete si situatia este ok, poate sa spuna NU. (Nu se aplica la lucruri ce tin de siguranta).

Ce facem cand tipa copilul pentru ca vrea/sau nu vrea ceva?

Nu cedez doar pentru ca tipa.
Eu le explic ca au dreptul de a tipa/plange daca asta simt sa faca, DAR ca NU vor primi ce cer cu acest comportament.
Daca suntem acasa, spre exemplu ACHIM se sperie cand Alexandru tipa, i-am spus ca in camera lui poate sa tipe cat isi doreste si cel mai adesea mergem impreuna si stau cu el cat are nevoie. Il intreb daca vrea sa planga la mine in brate si daca vrea sa stea singur sau cu mine pana se linisteste.

Asa NU!
Cel mai adesea parintii cedeaza pentru ca stiu ca dupa ce copilul spune NU, acesta incepe sa tipe.
O data cedat, copilul va sti ca parintele cedeaza daca tipa si va apela des la acest lucru.
Nu inseamna ca daca NU ati cedat de 3 ori, a patra oara sigur nu va mai tipa. Ci inseamna ca va invata in timp, pentru ca toate regulile sunt picatura chinezeasca si rezultatele se vad in timp, nu a doua zi.

Parintii trebuie sa fie consecventi si impreuna in decizii, pe aceeasi lungime de unda. Daca mama spune intr-un fel si tatal altfel, copilul va invata ca iese cum vrea el.

Joaca ajuta in cele mai multe cazuri
Incercati sa il transformati pe NU in DA cu cat mai multa joaca. Nu e timp mereu pentru ea, dar faceti-o cat de des se poate.

Dati-i de ales, pe cat se poate
‘Vrei sa mergi la baie?
Nu.
Atunci mai stam 5 minute, dar apoi trebuie sa facem baie. Vrei sa ma ajuti?’
Implicandu-l, dandu-i o alternativa, intrebandu-l ajuta acel NU sa fie DA.

Cand va e greu, ganditi-va ca nu puteti avea viitori adulti independenti, hotarati si lideri daca atunci cand sunt copii asculta obedienti reguli.
Cel mai greu ca parinte este sa gasesti echilibrul si fiecare parinte isi cunoaste cel mai bine copilul si stie unde este limita intre copil independent si copil rebel.

Eu am citit des cu copiii cartea ‘De ce spun copiii NU’ de Catherine Dolto. Are o intreaga serie de carti pe limba lor, pe care le puteti gasi online.

A educa un copil nu este un lucru pe care il facem de azi pe maine. Eu ma lupt cu mine in fiecare zi pentru a imi iesi ca la ‘carte’. Nu imi iese mereu pentru ca nu am mereu disponibilitatea emptionala sau suficient timp cat sa le pot face. Dar si cand iese, am cea mai mare bucurie si satisfactie.
Luati fiecare zi asa cum vine si in fiecare dimineata propuneti-va sa fiti mai buni.

Si al vostru copil e in etapa NU?

Multa grija si iubire!

Pin It on Pinterest

Share This