Ambasadorul zambetelor mici si mari!

Casa fara copii e o casa goala!

Cand pleaca copiii si nepotii de la mine mereu raman cu inima goala si sufletul pustiit.

Au plecat nepoteii mai repede decat au fost programati fiindca la Bucuresti a venit zapada din belsug iar la noi nici un fulg.
Insa in urma lor la nici o ora a venit un vant furtunos si cerul s-a inchis intr-un gri intens. Eram convinsi ca se va pune si la noi pe nins.
Mai sa-i chem indarat la zapada care era gata sa cada.

Pe la 17 a inceput sa ninga, vantul insa care nu se oprea o duceau in toate partile intr-un dans frenetic.
Am stat asa in mijlocul curtii ca atunci cand eram copil sa privesc indeaproape cum zburda in toate partile fulgi mari de nea.

Si parca era pentru prima data in viata cand vedeam asa ceva si ma gandeam cu parere de rau la nepoti ca s-ar fi bucurat si ei acum daca mai erau. “Maine sigur o sa fie zapada mare si la noi”, mi-am zis in gand.
Insa dupa o ora totul a incetat.
Vantul nu a mai suflat, norii s-au risipit de nici unul nu mai zareai pe cer, iar fulgii au devenit repede o amintire, fiind toti topiti la contactul cu tera noastra mult prea incalzita de frenezia oamenilor.

Si a trecut aproape o saptamana de bucurie si chiote.
O saptamana in care m-am bucurat de zburdalnicia nepoteilor, de povestile ferice ale fiicei mele mereu inventiva si pusa pe sotii si de guturaiul lui tataia de care cu greu a scapat tinandu-se departe de nepoti pe cat putea ca sa nu il dea si lor. Cu greu se abtinea sa nu sara la ei si sa-i smotoceasca asa cum facea de fiecare data dar i-a fost frica sa nu le dea ceva si lor.

Cand ai copii si acestia au la randul lor copiii lor te simti ca un copac in care bunicii devin radacini, iar sus, tot mai sus se inalta in zborul lor copiii… nepotii… stranepotii… alte generatii de oameni in viata carora tu devii o amintire tot mai stearsa.

Si devii un vant care bati incet seara la geam sa tragi cu ochiul sa vezi ce fac ei, copiii si nepotii tai. Casa fara copii este o casa goala.
Iar casa care nu ii vede niciodata este pustie si trista.

Umpleti-va dragi bunici casele cu copiii si nepotii macar din cand in cand, pentru ca atunci cand pleaca sa va ramana in suflet bucuria vietii ce doar ei o aduc.

Bucurii si fulgi de  fericire!

Bubu

IMG 20200131 WA0085

Pin It on Pinterest

Share This