Ambasadorul zambetelor mici si mari!

Cand iti sta inima pentru ca blogul e sters – ‘Cum ar fi sa nu mai faci blogul?’

by | Jan 26, 2020 | Jurnalul meu

Dupa 2 zile in care sotul incercase tot ce stia el sa faca, nu reusea sa aduca site-ul la viata, asa ca m-a intrebat: ‘Daca nu am mai face site-ul si Zana Scutecel nu ar mai fi? Ti-ai lua si tu un serviciu si ai lucra de la 9 la 5, ca toata lumea’.
Daca ma pocnea cineva nu as fi simtit atat de profund ca aceasta intrebare.
Sa nu mai am site-ul?
Zana Scutecel sa nu mai existe? Ar fi ca si cum tot ce imi place mai mult sa fac ar disparea. Iar mie imi place mult ce fac si nu vreau sa fac altceva.
Zana Scutecel nu este serviciul meu, este terapia si sufletul meu. Da, sunt norocoasa ca si traiesc din asta. Isi doresc multi sa poata face asta si putini reusesc. E un vis implinit in 3 ani de zile, dar Zana Scutecel este particica din mine care reuseste sa ajute atatia oameni. Si asta nu o spun eu, ci voi toate, atat de multe, care imi scrieti in fiecare zi! Altii m-au intrebat de ce nu fac site cu numele meu, ca asta este momentul perfect: ‘Oricum site-ul nu mai exista si asa poti trece la numele tau’.
Nici varianta asta nu vreau sa o iau in calcul pentru ca daca voiam numele meu il foloseam de la inceput. Ador numele asta, chiar daca sunt des intrebata cat am de gand sa mai fiu Zana Scutecel, ‘ca doar nu o sa schimbi scutece mereu’. O sa fiu cat o sa simt si cat timp oameilor le va placea sa ma citeasca. Asta e clar.

Dar sa va povestesc cum au fost pentru mine ultimele 9 zile..

Imaginati-va ca va treziti intr-o dimineata, va imbracati, va aranjati, plecati la serviciu si cand ajungeti in locul unde lucrati NU mai este nimic! Nu tu cladire, nu tu colegi, nimic!
Mori de inima? Mori putin. Macar putin.

Ei bine, de marti incepusem sa nu mai pot intra in site de pe telefonul meu. Logic, mi-am suspectat mai intai telefonul ca a luat-o razna. Sotul reusise sa adauge un articol de la birou si ne gandeam ca e o chestie temporara. Apoi vineri dimineata am primit un mail. Un mail de pe adresa mea ‘Anamaria@zanascutecel.ro‘ catre adresa mea ‘Anamaria@zanascutecel.ro‘.

Am crezut ca e o gluma prima oara. Mailul era scris in romana si imi cerea 1000 euro in 48 de ore pentru a imi recapata site-ul. L-am sunat pe Alex amuzata si i-am citit mailul la telefon. El nu mi-a zis nimic si a zis ca verifica si ma suna.

Yep, site-ul si tot domeniul cu zanascutecel, inclusiv mailurile noastre si tot ce era pe server au fost virusate. Astea inseamna ca noi ca admini NU mai puteam controla nimic de pe propriul server. Back up aveam facut, iar sotul a reusit sa salveze in mare articolele. Sunt 1050 de articole! Adica munca a 3 ani. Ar fi fost imposibil sa rescriu asa ceva. Plus parteneriate pe articole incepute anul trecut care se derulau si anul acesta… Imposibil de refacut altfel. Dupa 48 de ore in care Alex incercase de toate, fara rezultat, am ales varianta ‘dureroasa’ de a cere celor de la hosting sa stearga tot serverul.
Doar ca, era weekend si cei de la service nu erau chiar cei mai priceputi oameni. Uite asa, am asteptat sa se faca luni. Intre timp am vorbit si cu alti oameni specializati in web design si programatori pentru a afla si o a doua opinie. Partea buna este ca, desi Alex, nu face asta ca job al lui, a facut tot ce ar fi facut si un specialist. Da! Mor de mandrie ca stie toate astea. Daca eram doar eu, imi luam ‘adio’ de la tot. Luni cand au revenit specialisti de la hosting au incercat sa mute ei site-ul pe acelasi server dar NU mergea, astfel ca site-ul nostru are alt server de marti. Nu stiu sa va explic in termeni mai simpli, cert este ca de marti Alex a inceput sa reconstruiasca site-ul de la 0, pe o platforma noua pe care o are de invatat.
Asta inseamna ca:
1. Mutarea totala a tuturor articolelor va mai dura ceva
2. Articolele trebuie verificate unul cate unul, pentru ca pot lipsi poze din el sau alte linkuri
3. Tema este una noua, desi mi-am dorit sa semene cu ceea ce aveam facut de la sfarsitul anului si mie si voua va placuse mult
4. S-ar putea sa intampinati tot felul de probleme la accesarea site-ului. Imi cer scuze pentru asta. Sper sa nu dureze mai mult de cateva saptamani pana refacem totul asa cum trebuie.
5. Va rog sa imi scrieti despre orice fel de probleme aveti, pentru a le putea reface.
Multumesc mult de intelegere!Yep, am revenit dar nu in forma 100% asa cum sunteti obisnuinte pentru ca asta ar insemna sa lipseasca site-ul cel putin o luna. Lucru pe care nu mi-l doresc si cred ca nici voi.  Avem mult de lucru, Alex pe partea lui de design, eu pe partea mea de corectura a articolelor. Asta pe langa faptul ca avem 3 copii mici, Alex un serviciu full-time la care merge zilnic, eu un bebe mic nonstop cu mine, fara bona sau alt ajutor (mama mai vine in martie, in saptamana in care sotul are congres). Deci, suntem doar noi, pe langa articolele zilnice pe care le scriu plus proiectele la care lucrez si care ma ajuta sa stau acasa sa pot face asta. Este imposibil sa te ocupi de un blog asa cum o fac eu si sa ai si un alt serviciu. Nu exista fizic timpul pentru asta.
M-ati intrebat foarte multe cu ce ma puteti ajuta. ‘Ajutorul’ vostru este ca ma cititi si daca rezonati cu ce scriu imi dati un LIKE si un SHARE la articol. Iar asta o puteti face cu toti cei pe care ii cititi. Asta este singurul ‘ajutor’ de care are nevoie orice blogger din partea cititorului sau. Unde mai pui ca e si gratis sa faci asta 🙏😊🤗

Greu sa lipsesti din online 9 zile. Pentru unii inseamna moarte sigura. Online-ul este un loc alunecos, unde azi existi si maine poti fi uitat atat de usor.

Multumesc pentru toate incurajarile primite! Ati fost foarte multe (si multi, se pare ca am din ce in ce mai multi tatici pe aici) care mi-ati scris si sper ca am reusit sa raspund la toata lumea. Daca nu, va rog sa ma trageti de maneca. Eu nu ma supar!
Va imbratisez pe fiecare dintre voi ❤

Multa grija si iubire!

Pin It on Pinterest

Share This

Optimism la lingurita

Sa plangi in bratele copilului poate fi vindecator