Primul drum de 3 ore cu 3 copii mici

Eram insarcinata bine cand am decis cu cei de la Dacia Plant vizita la fabrica impreuna cu cateva mamici. Insarcinata si usor inconstienta as adauga acum, caci am calatorit cu un bebe de 7 saptamani…

Si vine joi dimineata, ziua in care trebuia sa plecam la Brasov.
Nu am reusit sa impachetez nimic cu o zi inainte. Cred ca mintea mea se blocase stiind ca nu va fi usor, ca altfel nu imi explic de ce am lasat-o pe ultima suta de metri.
Ne-am trezit pe la 7 si ceva cu totii si ne-am apucat de treaba: copiii mari de facut ghiozdanele cu ce jucarii vor cu ei, eu selectand si impachetand hainele, iar tati pregatind masina in timp ce il tinea si pe Achim.
Nu ajungea ca drumul nu urma sa fie usor cu 3 pici ca s-au adaugat si mucii lui Achim care il facea sa se inece destul de rau de cateva ori pe zi.
Cu o zi inainte ne vizitase pediatra si ne daduse ok-ul sa plecam, caci altfel nu stiu exact cum am fi facut lucrurile.

La 11 am reusit sa ne urcam toti in masina si sa pornim.
Bineinteles ca nici Maria si nici Alexandru nu au fost deloc interesati de jucariile lor ci de stat de vorba cu noi. Noroc cu Achim care cred ca este obisnuit cu vocea fratilor sai din burtica, a dormit fara probleme o buna bucata de drum.
Cu cei mari ne-am jucat pe rand diferite jocuri:
1. Culorile, in care eu ii intreb ce vad verde pe geam, ce vad rosu pe geam etc.
2. Am cantat o multime de cantecele, de la gasca Zurli dar si cantece clasice
3. Ghiceste animalul: fiecare scoate diferite zgomote si ceilalti ghicesc (la jocul asta radem muult).
4. Am invetat o poveste noua (pe care vi-o scriu zilele acestea) ‘Calatoria gargaritei cu greierele’.

Am plecat de acasa la 11.15 si am ajuns la hotel la 15.15. Maria si Alexandru au adormit pe la 13.00 si s-au trezit inainte de a intra in Brasov, pe la 14.30.
Am facut muuult pentru drumul de casa-Brasov dar asta pentru ca la Comarnic se lucreaza si sa sta si 2 ore la un singur semafor.
De oprit am oprit o singura data 15 minute cat l-am alaptat pe Achim. Wwwoowww cat de tare mi s-a parut sa nu folosesc biberoane la un drum cu copiii!

Au fost si la dus si la intors cele mai frumoase si linistite drumuri (adica fara tipete sau plansete sau vaicareli) pe care le-am facut cu ei. O fi si de la faptul ca au mai crescut dar ce cred ca a ajutat cel mai mult a fost ca ne-am propus de acasa sa conteze mai mult discutiile cu ei decat discutiile in doi: sot/sotie.

Am uitaaaaaat!!

Nu se putea fara sa fi uitat ceva. Daca nu era important mai ziceam, daar: bagajul copiilor cu hainele de exterior groase au ramas acasa.
Astfel ca, Achim a avut o singura pereche de pantaloni de exterior imbracati 3 zile, iar cei mari nu au avut gecile cu ei si nici eu sau tati. Eu si tati supravietuiam dar copiii….

Peste toate, abia astept sa plec singura cu cei 3 la mama in vizita. Hai ca nu e asa rau!

As fi vrut sa va fac si poze cu cate bagaje am avut cu noi, dar am uitat si asta.
La voi cum sunt drumurile cu copiii?

Multa grija si iubire!

Mesajele voastre