Sfintele Sarbatori de Pasti de pe vremea copilariei mele si traditiile din Maramures

Privesc cu drag pregatesc cei de azi sarbatorile pascale si fara sa vreau gandul ma duce inapoi in timpul cand eram eu doar o copila.

Cata magie aveau Sarbatorile Invierii Domnului. In primul rand vreau sa va spun ca in Maramures si acum aceasta sarbatoare se desfasoara exact ca si pe vremea mea.

La noi in casa fiindca stateam la opt km. de biserica nu mergeam niciodata.
De Paste mama ramanea cu noi acasa, insa avea grija sa-i puna in traista tatei de toate: pasca, cozonac, oua rosii si o bucata de carne fiarta. Toate le lua tata in traista dimpreuna cu o lumanare mare de care se ingrijea mai dinainte. Pleca de seara de pe la zece statea toata noaptea la inviere si se intorcea a doua zi de dimineata pe la sapte, opt.
Noi cei ramasi acasa, musai trebuia sa ne trezim inainte de rasaritul soarelui ca sa ne spalam pe fata cu apa de pe ou rosu, apoi imbracam cele mai frumoase hainute caci noi copiii trebuia sa vestim Invierea la casele vecinilor.
Intram in casa spunind „Hristos a Inviat”gazda raspundea „Adevarat ca a Inviat ” si ne dadea cate in ou rosu.
Distanta de la o casa la alta era destul de considerabila asa ca noi ne bucuram daca adunam in traistuta noastra cate 6-7 oua si ne intorceam acasa infrigurati cu gandul sa nu pierdem sosirea lui tatuca.
De era asa de importanta sosirea lui? Maicuta mea mereu ne spunea ca odata cu el vine de la biserica si Duhul Sfant. Si doream tare mult sa-l vedem si noi pe acest Duh Sfant numai ca mama mereu cand o intrebam ne spunea ca nu-l putem vedea decat simti in taina inimii. Dar ce vedeam noi sigur si ne uimea era solemnitatea cu care-l primea mama pe tata. Tragea masa in mijlocul casei asa ca sa poata merge de jur imprejurul ei. Iar tata cand intra cu traista in spinare ne zice :”Hristos a inviat” iar mama raspundea dimpreuna cu noi „Adevarat ca a inviat”. Tata in timp ce ocolea masa de jur imprejur de trei ori repeta tot de trei ori, iar noi tot de atatea ori raspundeam stand in picioare frumos aliniati de mama. A patra oara insa zicea: „Hristos e in mijlocul nostru” iar mama raspundea „Este si va fi”.
Iar noi nemancati de seara abia asteptam sa ne infructam din bunatatile plimbate la biserica si sfintite.
Dupa care aseza traista in mijlocul mesei si asezand masa la loc ne asezam toti in jurul mesei. Era deja ora opt in dimineata Sfintelor Pasti, iar noi eram gata sa ciocnim ouale si sa mancam cate unul cu hrean.
Apoi tata care era un mare povestitor ne povestea in felul lui plin de haz cum a plecat imediat ce s-a terminat de sfintit ofrandele caci zicea el cel care ajunge primul acasa acela va fi cel mai harnic in acel an.
Ziua de Pasti mai era legata si de iesitul la iarba verde cu animalele. Se zicea ca daca au stat in grajduri toata iarna, prima zi in care sa guste vacutele coltul ierbii e ziua de Paste si cine sa le duca pe islaz daca nu noi, copiii.
De Paste nu erau daruri pentru noi precum de Craciun, dar simbolistica oului rosu, ritualul de-a aduna cojile rosii pe care mama le arunca musai in apa curgatoate fiindca trebuia sa le manance  „ragmanii” nici pana in ziua de azi nu stiu ce fel de animale erau dar mama spunea ca sunt animale sacre care traiesc in pamant si tot anul nu mananca nimic, ci doar
se roaga si singura lor masa e in ziua de Pasti cand ele ies din pamant in apele curgatoare sa manance cojile de la ouale rosii.
De multe ori am pandit la mal sa vad si eu cum arata acesti „ragmani” de care mama avea grija cu atata delicateta, dar nu au iesit niciodata in calea mea.

Ne bucurau lucrurile simple si traiam din plin taina sarbatorii Invierii Domnului.

Voi cum sarbatoriti Pastile? Ce amintiri aveti din copilarie care v-au ramas in suflet?

Sa aveti un suflet luminat si plin de bucurie!

Bubu

Mesajele voastre