Ce as fi facut ca mama daca stiam ce stiu acum

Stau seara in fotoliu si urmaresc cum Alexandru si Maria isi impart jucariile si imbratisarile prin toata casa. Fiecare coltisor poate fi o mica ascunzatoare sau un imens palat in joaca lor. Inocenta ii aseaza pe copii in ceata de ingeri, ingeri ai pamantului care ne bucura, ne mangaie, ne pun speranta eternitatii si prin ochisorii lor senini se intrevede bucuria cerului, lumina soarelui, cantecul norilor, linistea Omului.
Toata zbaterea ta de mai inainte ti se pare acum ca a fost fara rost. Abia aparitia lor in viata ta ca parinte iti da sens si bucurie vietii.  Eu ca bunica imi mai traiesc inca o data tineretea langa nepotii mei.
Ma uit cu cata grija si dragoste se ocupa fiica mea si ginerele de nepoti si imi pare rau ca eu nu am facut unele lucruri pe care ei le fac constant. Unele lucruri le negociaza cu ei, iar altele sunt foarte clare.

Programul orelor de somn si masa

Ei stiu ca de la ora 13-15 e somn si trebuie respectat. Cand ei nu au chef de somn ii ia langa ea si le explica cat de important e somnul pentru a se face mari. Dupa discutii intra la somn linistiti si fara tipete.
Seara la ora opt dupa baita vine momentul lor cu parintii, cand tati si mami le citeste povesti si apoi dupa multe imbratisarii si pupici se duc la somn fericiti. Acelasi lucru se intampla si cu programul de masa, fara exceptii.


Daca as mai fi din nou tanara si mamica as schimba si eu la fel orele de somn.
Eu nu le tineam programul, crezand ca e bine sa doarma cand voiau ei si de multe ori aveam intregi razboaie sa ii pun la somn.
Am fost slaba mereu in fata rugamintelor copiilor mei si mereu se facea ora 22 cand intram cu totii la somn. La amiaza nici nu putea fi vorba sa mai doarma dupa varsta de patru ani, avand de multe ori copii obositi si tracasati. Iar de mancat mancau ce si cand voiau. O fi asta motivul pentru care si acum sunt mofturosi?

Educatia nepotilor: competitia dintre frati

In ceea priveste educatia nu as schimba nimic la fiica mea ci doar la mine, fiindca am facut multe lucruri pe care la experienta de acum le-as schimba. Spre exemplu mereu ii puneam in competitie intre ei, gen: ‘care se imbraca cel mai repede, care termina primul din farfurie sau care termina temele cu scrisul cel mai frumos.’
La scoala chiar era um grafic cu buline albe sau negre pentru fiecare copil si in fiecare zi primea bulina neagra sau alba, dupa cum se comporta. Insa mi-am dat seama din pacate prea tarziu ca a pune in competitie fratii intre ei nu e bine pentru ca unul automat nu se va ridica la nivelul celuilalt si asta naste gelozii. Iar geloziile intre frati sunt cele mai rele.


Nu poti sa pui in competitie un copil de patru ani cu unul de trei sau doi ani fiindca automat cel mai mare va fi primul, iar cel mic se va simti complexat, in inferioritate, se va simti nedreptatit si va creste cumva in umbra celui mai mare pe care in subconstientul lui va fi mereu gelos.
Ori asta nu trebuie sa se intample intre frati.
Ei trebuie sa stie ca sunt la FEL de iubiti si deopotriva apreciati.
Si in realitate copiii ni-i iubim deopotriva si neconditionat? O! Cred sau sper ca da, numai competitia nu-i face pe ei sa realizeze asta deloc.
Da… cred ca asta a fost marea mea gresala pe care daca mi-as lua viata de la capat nu as mai repeta-o.
Dar cum eu nu pot face asta ma bucur nespus ca fiica mea nu creeaza competitie NICIODATA intre copii, iar eu invat atat de multe de la ea.
Lipsa competitiei intre frati ii face sa se simta speciali, unici si mai ales IUBITI!

Sa aveti bucurie in suflet, pace si iubire-n casa.

Bubu

Mesajele voastre