Prima experienta la spital de stat cu copiii. Groaznica!

20181203 092557 min - Prima experienta la spital de stat cu copiii. Groaznica!

Sambata dupa masa Maria a facut febra.
Sun medicul pediatru ii dau simptomele si semnele imi spune ce sa urmaresc si schema de antitermice.
Daca nu se linisteau lucrurile pana a doua zi sau apareau alte semne sa mergem la spital.

Seara a facut 39.5 si scadea la maxim 37.7 apoi urca brusc dupa 4 ore. Frisoane si somn mult.
Duminica dimineata a refuzat sa manance ca de obicei pentru ca o durea cand inghitea.
Alexandru avea si el niste muci si uite asa am decis sa mergem toti 4 la Sanador la camera de urgenta.
Cand am ajuns mai era un singur copil inaintea noastra.
Doamna doctor care ne-a preluat i-a facut un consult amanuntit lui Alexandru. Ne-a spus ca el este ok si ca in afara de mucisori nu avea nimic. Putea merge la gradinita.
Maria a ajuns cu 37.4 la spital si cat l-a consultat pe Alexandru ajunsese la 39.2.
I-au administrat antitermic si a consultat-o.
Otita dar cu trimitere de confirmare si tratament la ORL, neaparat sa nu stam pana a doua zi.
Singurele spitale deschise cu ORL erau Grigore Alexandrescu sau Marie Curie (Budimex). Cum eram fix langa Grigore Alexandrescu am decis sa mergem acolo.

Cea mai oribila experienta!

Nu exista receptie ci sala de triaj. Degeaba spui ca deja ai fost la pediatru si ca ai trimitere clara pentru ORL, sistemul nostru minunat spune ca trebuie sa stai si la coada de la triaj si sa supui copilul la fix acelasi consult pe care l-a avut cu jumatate de ora inainte la alt spital.
Dupa jumatate de ora (norocul nostru) de stat la usa reusim sa intram la triaj.
O camera cu 5 paturi in care am intrat eu cu Maria, o fetita de 10 ani cu mana taiata din care curgea sange (am intors-o pe Maria sa nu vada), un copil de 2 ani cu bube suspecte pe el!!!!!(poate la infectioase??) si inca unul de 5 ani care nu se oprea din tusit. Adica FOCAR DE INFECTII CLAR!

‘La noi e diferit’ mi-a spus medicul care voia sa o consulte. Intreb cu ce anume ca incepuse sa enumere fix aceleasi lucruri din consult pe care le facuse dincolo. Ii explic ca ii pot da eu datele fara sa o luam de la capat ca putem salva si timpul meu si al copiilor care stau la usa.
E de acord sa scrie ce ii spun daca semnez pentru asta. Semnez.
Imi spune sa astept afara ca vom fi chemati. Intreb cam cate persoane sunt in fata si imi spune 3.
Ies afara si astept…si astept… Dupa o ora si 15 minute merg pe holul care ducea la ORL. In fata intreb daca cumva s-a strigat Ivan si am ratat.
Imi raspunde o mamica: ‘Ce sa se strige doamna? NU s-a strigat nici un nume de o ora. Eu astept de 3 ore si in fata mea sunt inca cativa’.
Ii multumesc si o rog daca imi permite sa intru sa intreb.
Deschid usa cabinetului: nici un pacient inauntru, 3 doamne (medic cu asistente) la cafea pe scaune. Intreb frumos daca imi poate spune cam cat ar trebui sa mai astept pentru ca mi se spusese ca sunt 3 persoane in fata.
Una dintre doamne cauta in dosare numele. Ajunge la final si spune: ‘Nu avem nici un Ivan. Probabil nu l-au adus de la triaj. Deci vreo 20 si ceva de persoane aveti in fata…’

Am crezut ca nu aud bine. Am intrebat-o daca e sigura si imi spune ‘Nu avem Ivan’.
Plec la triaj. Doamna care ne completase dosarul nu era, ci era doar o colega care fusese prezenta cand noi fusesem acolo.
Am intrebat-o de colega si cum de e posibil sa nu fie trimis dosarul la ORL.
Mi-a raspuns in 2 peri ca verifica si sa astept.
A fost momentul maxim. Mi-am pierdut cumpatul si am inceput sa urlu. Nu tipam, ci urlam! Imi pare rau, toleranta mea ajunsese la 0 (plus hormonii mei de sarcina) cand am vazut cu cata usurinta isi bat joc de oameni si mai ales de copiii bolnavi de toate varstele ce asteptau cu orele.
Cum este posibil sa stai o ora si ceva la usa si dosarul nici macar sa fie dus??
Cum e posibil sa fie plin la usa de copii de toate varstele si tu sa stai ca medic la cafea?
Cum e posibil sa existe atata nepasare??

Nimeni nu merge la spital de placere. Nimeni nu ar trebui sa stea cu orele cu copiii infometati si obositi pe la usi!

Pe doamna o interesa doar sa semnez ca plec. Nu am semnat nimic. As fi facut ceva cu foaia aia, ca pe aceea o aveau la indemana.
Am plecat imediat cu Maria. Norocul meu este ca am niste prieteni medici foarte buni care raspund si duminica la telefon si care culmea, tot la stat lucreaza. Dar sunt OAMENI!

Cat am stat sa astept la usa, doua mame cu puii de cateva luni au ales sa plece pentru ca aveau 3 ore si ceva de stat ‘si nu le bagase nimeni in seama’.

Am lucrat cu medici si cunosc medici din diferite specialitati. Sunt multi care lucreaza la stat. Sunt minunati! Dar pana ajungi la ei esti blocat de alti oameni si de sistemul nostru minunat de a face lucrurile.

Prima experienta la stat! Ma gandesc cu groaza la toti copiii care stau pentru orice durere la cate o usa cu orele. In loc sa plece sanatosi de cele mai multe ori pleaca si mai bolnavi.

Ultima oara cand am fost la Grigore Alexandrescu a fost cand fratele meu mic isi ruspese mana mergand pe role si fusese operat aici. Conditiile erau jalnice acum 15 ani si nu voi uita urletele copiilor pe care le auzeam din alte saloane. Urletele lor m-au urmarit mult timp.
Intre timp conditiile s-au imbunatatit dar oamenii nu.
Sunt ingrozita de nepasarea lor. Ca aici nu tine de stat, ministri sau politicieni. Asa cum in alte spitale de stat sunt medici care nu apuca sa manance pentru ca isi dedica tot timpul pacientilor, exista si astfel de oameni, ca sper ca am prins noi o tura nefasta, care fac medicina de ras. Nu se intampla doar la noi dar nu ma ajuta cu nimic sa stiu ca se intampla si in alte parti.
Nepasarea si indiferenta omoara oameni!

Voi ce experiente ati avut cu cei mici?

Multa grija si iubire!

ZS 6 - Prima experienta la spital de stat cu copiii. Groaznica!

Ana Maria

Comentarii

Comentarii