Am un mic șantajist!

obrazanie min - Am un mic șantajist!

Când intrați în casă copilul vă ia în brațe sau întreabă ‘Mie ce mi-ai adus?’.
Când îl rugați să își strângă jucăriile vă răspunde cu ‘dacă îmi dai un biscuite’?
Când sunteți în oraș și vede o jucărie țipă și dă din picioare până i-o luați?

De câte ori v-ați plâns prietenelor că aveți un mic șantajist acasă?

Copiii nu se nasc așa. Copiii nu știu ce e șantajul până când cineva nu le arată cum funcționează. Nu uitați că picii noștri copiază tot.

Vă amintiți când ați vrut să îl prindeti zâmbind în poză când era bebeluș și îi arătați un biscuițel ca să zâmbească?

Cum veniți acasă din oraș/vacanța/2zile lipsă? Doar cu bagajul sau și cu ceva pentru micuțul vostru care să îl bucure?

Am multe prietene cu copii de 2, 6, 10 ani cu aceleași obiceiuri. Toate se plâng că picii lor știu să ‘șantajeze’. De fapt uită că obiceiurile pe care le au copiii lor au fost învățate fix de la ele.

Dacă au lipsit de acasă sau nu au avut timp să se joace cu picii, acestea compensează cu un lucru material afecțiunea emoțională.
Dacă vor ca aceștia să mănânce tot din farfurie li se promite o ieșire în parc.

Tot aceleași ‘reguli’ le va aplica cu voi și copilul mai târziu când rolurile vor fi inversate.

Nu mă înțelegeți greșit, puteți să le cumpărați când veniți din vacanță ce vă doriți, dar:

1. Nu le dați când ajungeți acasă, ci la câteva zile după
2. Dacă le-ați luat mai multe lucruri, oferiți-le pe rând la câteva zile distanță.

Dacă vă simțiți vinovată că nu v-ați jucat cu copilul nu îi cumpărați o jucărie nouă, ci luați-l la Zoo, în parc sau la film, unde să petreceți timp de calitate împreună. Puteți face asta foarte bine și acasă jucând monopoly sau colorând. Important este să fiți împreună și să îi acordați atenție doar lui.

Copiii NU sunt șantajisti! Dar voi?

Multă grijă și iubire!

ZS 6 - Am un mic șantajist!

Ana Maria

Comentarii

Comentarii