Partea urata a alaptarii

partea urata a alaptarii min - Partea urata a alaptarii

Nimic nu poate compara laptele de mama si beneficiile asupra copilului si inclusiv a mamei! In acest articol vreau sa va povestesc si despre partea urata, caci, nu totul vine usor doar pentru ca gandesti pozitiv si vizitezi consultanti in alaptare! Am citit zilele trecute un studiu foarte interesant, pe care il gasiti in detaliu AICI (hiperlink), dar eu va voi da doar cateva concluzii.

Stiati ca..

85% dintre mame simt ca nu sunt bune pentru ca nu alapteaza?

77% dintre mame se simt vinovate pentru ca nu alapteaza?

50% dintre mame se simt ‘obligate’ sa alapteze?

48% dintre mame nu sunt sigure ca ceea ce fac este bine?

De la Maria am fost foarte preocupata de acest aspect! Am citit mult, am fost la cursuri cu un consultant in alaptare, am trecut de furia laptelui (in 2 randuri si o sa va scriu intr-un articol cum) si totusi NU am putut alapta la Maria si am facut-o foarte putin la Alexandru! Nimeni nu vorbeste despre cat de greu este, despre durerile infernale prin care trece o mama, despre refuzul micutului de a papa, despre calitatea laptelui care este foarte diferita la fiecare mama!

Am citit articole scrise de mame, culmea, groaznice, care spun ca daca iti iubesti suficient copilul laptele vine de la sine, ca daca gandesti pozitiv, laptele vine singur, ca daca nu ridici copilul de la san este suficient ce curge pentru cel mic! Citeam chiar povestea unui consultant in alaptare care a ajutat o mamica la cateva luni bune de cand nu avea lapte sa ii vina laptele!

Ca si in nasterea naturala, unde exista mame norocoase cu nasteri de vis, la fel este si in cazul alaptarii! Sunt mamici care si-au pus puii la san si nu s-au mai dezlipit de acolo! Dar sunt foarte multe mamici chinuite de aceasta vinovatie, din cauza articolelor de mai sus citite si care le fac sa se simta mame mai putin bune! Mame care se chinuie, care intra in depresie pentru ca nu au lapte, mame care urasc primele luni de mamicie din cauza durerilor de sani! Aud des si varianta ‘dar pe vremuri cum era?’ Ei bine eu si fratii mei am crescut cu lapte praf, mama neavand lapte!

Maria a venit la 35 saptamani! Un prematur de 2.780 care nu avea suficienta forta sa traga la san! Am folosit pompa de san din spital. In primele zile a fost suficient ce scoteam eu. Am baut ceaiuri, am luat pastile, am facut masaj, am stat de vorba cu un consultant in alaptare si am trecut prin furia laptelui 2 zile! Micuta mea nu a papat la san niciodata! O puneam cat de des, dar nu era interesata de san. Dupa o luna mi s-a oprit si putinul lapte pe care il aveam.

Nu am lasat-o flamanda si nici sa urle de foame! Nu sunt de acord sa-ti lasi copilul nemancat, nedezlipit de san, ca sigur la un moment va manca si va veni laptele! Mi se pare barbar ca o fiinta asa mica sa fie lasata flamanda pentru ca asa scrie in carti! Cunosc manici care plangeau cu copiii in brate asteptand sa vina laptele!

La Alexandru, copil de 34 de saptamani, primele 10 zile in terapie intensiva, tot cu 2.700. O singura masa o avea de lapte praf pentru restul scoteam suficient cu pompa! Stiti cum e sa folosesti pompa, copilul fiind in spital, tu sa te rogi sa traiasca, sa plangi de dor si durere, sa treci prin furia laptelui fara copil langa tine? Dupa 11 Zile a iesit din spital cu recomandarea clara de a NU-l pune la san inca 3 saptamani, el facand un pneumotorax in spital si neavand voie sa faca efort!

Am reusit sa mentin lactatia cat au trecut cele 3 saptamani si in sfarsit l-am pus la san. Pentru cateva saptamani am experimentat minunea alaptarii. Este o minune si un sentiment inegalabil. Ce mi-as fi dorit sa il traiesc si cu Maria! Sa o privesc cum il priveam pe el atunci cand sanul meu ‘prindea viata’ cand Alexandru papa linistit! Da, nimic nu se compara cu acele momente! Din pacate cu multa durere, am renuntat singura treptat dupa cateva saptamani!

De ce? Eram singura acasa cu 2 copii mici, ajutor avand doar noaptea de la sot! Dar cum sa fac fata oboselii, efortului de a alapta (tot procesul durand 40 minute si papa si completare de lapte praf, neavand suficient eu) cand fetita avea si ea nevoie de mine, vroia sa ma joc cu ea, sa ii acord atentie, iar cu cel mic stateam o ora la fiecare 3 ore! Cum sa fiu odihnita cand noaptea ma trezeam din 3 in 3 ore?

Pentru binele ambilor copii am ales sa fiu o mama vesela, odihnita, capabila sa ii iubesc si sa ma bucur de ei si ei de mine, decat o mama obosita, care tipa la ei si care uraste perioada prin care trece! Sa ma judece cine isi doreste, eu nu ma simt vinovata! Imi ador copiii si fac orice pentru ei! Iubirea mea nu sta nici prin cum i-am adus pe lume (cezariana) si nici prin faptul ca au mancat la biberon lapte praf! Mamici dragi, doar cele care au trecut prin chinuri groaznice stim ce dureri indura o mama pentru copilul ei!

Din pacate, prea multe mame refuza sa faca un al doilea copil de frica alaptarii si a durerilor avute! Prea multe mame nu se bucura de copil concentrandu-se pe procesul de alaptare!

Iubiti-va copiii si acceptati ca faceti ce puteti si ce tine de voi dar nu lasati sentimentul de disperare si vinovatie sa va acapareze!

Iubiti-va mamici cu tot ceea ce sunteti si puteti!

Grija, timpul, rabdarea si imensa iubire pentru copil va face mame bune! Nimic altceva!

Multa grija si iubire!

sursa foto: childsleepscience

Pe scurt..
partea urata a alaptarii min - Partea urata a alaptarii
Nume Articol
Partea urata a alaptarii
Descriere
85% dintre mame simt ca nu sunt bune pentru ca nu alapteaza? 77% dintre mame se simt vinovate pentru ca nu alapteaza? Tu cum te simti?
Autor
Despre
Viata de mamica
Logo
1 - Partea urata a alaptarii
printfriendly pdf email button md - Partea urata a alaptarii

Comentarii

Comentarii

Nu rata articolele noi!
Inscrie-te la newsletter
Primeste in fiecare dimineata articolele
ca sa ai ce citi la cafea!

Iti poti sterge adresa oricand! Incearca!
close-link